Um pastel de bacalhau, por favor! / impresii Unde mâncăm în Porto?, PORTO #AmFostAcolo

Destul de pastel va rog slabire

Din adunarea lor la un loc n'am avut intenţiunea să înfăţişez o doctrină literară sau filosofică, ce ar fi reeşit poate în urma unor amănunţite şi îndelungi studii unde aşi fi aplicat criteriul ştiinţific al criticei moderne. In aceste pagini cititorul arde-ți grăsimea cu mine 2 va întâlni nici metoda criticei judecătoreşti a d-lui Maiorescu, destul de pastel va rog slabire pe cea socială a d-lui Ion Gherea.

In schiţarea profilelor de scriitori, cari au destul de pastel va rog slabire subt condeiul meu în ore de meditaţiuni şi impresii intime, lucrarea mea a pornit dintr'o plăcere personală de a nota cu grije şi sinceritate unele din cugetările şi sensaţiunile pe cari mi le-a deşteptat temperamentul sau opera unui scriitor. Cartea de faţă are, în general, caracterul unor confesiuni literare şi psihice. In adevăr, personalitatea în critică a fost, in timpii din urmă, — mai ales în Franţa, — aspru condamnată de către acei critici cari pretind că producerile artistice şi literare trebuiesc judecate numai dintr'un punct de vedere obiectiv.

Părerea mea este însă, că in critică obiectivismul are margini limitate. Un critic, ca şi un artist, având un temperament, o natură morală, o cultură a sa, o concepţie proprie despre viaţă şi natură, un mediu social deosebit, nu va putea să pătrundă în cercetările sale în mod impersonal.

Nici Taine, nici Guyau, nici Faguet, nici chiar Brunetière, — neîmpăcatul duşman al criticilor personali, — nu sunt cu desăvîrşire impersonali.

La noi, eminentul critic d. Ion Gherea, în vastele şi profundele sale analize sociale şi psihologice, îşi reliefează, personalitatea sa de critic şi om, care este din toate punctele de vedere superioară şi simpatică.

Dar nu pentru ca să apăr cartea mea ating în treacăt aceste fă-o pe soția ta să slăbească, Profilele ne fiind scrise unul dupe altul, la anumit timp, ci la date nehotărîte şi dupe o dispoziţie momentană a spiritului, ele, în rezumat, arată câte-va stări de conştiinţă şi sensibilitate din viaţa mea literară.

Traian Demetrescu Ion Gherea Const. Dobrogeanu I In prefaţa întâiului volum de Studii critice, D. Ion Gherea prevestea pe cititori că apariţiunea volumului al II-lea va depinde de primirea ce i-o va face publicul.

Această prevestire a avut un efect rar: In mai puţin de un an se epuizară două ediţii din cum arde mct grasimea volum, ca şi cum publicul ar fi voit să mani- feste prin această grabă dorinţa lui de a nu se întârzia apariţiunea celui de-al doilea volum. Repeziciunea vînzărei unui număr însemnat de exemplare dintr'o carte de literatură românească, nu este lipsită de înţeles.

Faptul acesta dovedeşte o deşteptare mai largă în spiritul publicului nostru pentru operile de valoare distinsă şi triumful unor mari idei de domeniul criticei literare moderne. Apariţiunea Studiilor critice este începutul unei noul epoci literare, al cărui caracter cred că se va desluşi, încetul cu încetul, mai târziu.

Aproape fără întrerupere sfîrşesc în acest moment citirea volumului al II-lea; şi ceia-ce caut să întrupez în aceste Depunere te face să pierzi în greutate nu este de cât vibraţiunea primei impresiunl, acela care poate păstrează destul de pastel va rog slabire mai clar sunet al sincerităţei.

Volumul cuprinde nouă capitole, având aproape fie-care în parte cadrul dezvoltat al unul studiu.

Traian Demetrescu: Profile literare

Este de observat, în cele mai multe din studiile d-lui Gherea, o facultate rară de a polemiza. Criticul însă nu aparţine acelei familii de polemişti cari înţeleg această formă de discuţie intelectuală drept un câmp larg de certuri personale, deşerte şi comune.

In general, polemicile literare cari se fac la noi au aspectul unor lupte înverşunate de vorbe, de sfîşieri personale, decăzute adese-ori la nivelul ordinar al polemicilor politice.

O dată statornicit acest drum adevărat al polemicei, criticul înaintează pe el cu curajul luptătorului sigur de armele lui.

Şi armele puternice ale D-lui Gherea în polemici, sunt, înainte de toate: logica şi o vastă cultură. Rămâi uimit de puterea de a adânci ideile şi a le desluşi în lumina lor adevărată, prin farmecul sugestiv al unei judecăţi bogate, clare şi însufleţită de convingere. Literatura fiind şi ea un produs al mediului social, criticul caută a explica ori-ce producere literară prin ajutorul criticei ştiinţifice, ce constă în aflarea şi demonstrarea causelor psihice destul de pastel va rog slabire sociale cari i-au dat naştere.

Aceasta face să vedem în D. Gherea mai mult un critic social şi psihologic, şi foarte puţin estetic.

arzător de grăsimi super xd

Gherea, spre exemplu, ne va lămuri într'un mod admirabil un roman sau o piesă de teatru: ce idei sociale şi ce simţiminte o însufleţesc; ne va încredinţa apoi despre puterea ei morală, dar ne va vorbi puţin întru cât priveşte valoarea pur estetică.

In alte două capitole găsim două profile ilustre din literatura rusească Turghenef şi Dostoevschy. Intr'un cadru restrîns, dar luminos, criticul explică operile lor literare din punct de vedere social şi psihologic. Peste aceste profile, D. Gherea a resfrînt o simpatie personală, ca o lumină caldă şi blândă de soare.

Aceasta arată sensibilitatea criticului, sensibilitate fină şi adânc vibrătoare, dupe cum se slănină slăbit args adese-ori la critici şi filosofi celebri ca Taine, Renan, Lemaitre şi alţii. Acest studiu aminteşte unele din cele mai frumoase şi impresionabile analize psihologice ale lui Paul Bourget. Spaţiu foarte restrâns al articolului meu nu'mi permite să fac citaţiuni din numitul studiu, dar atrag atenţiunea cititorilor asupra paginilor şi— pagini scrise cu o rară măestrie artistică.

De ce tocmai figura acestei Mater Dolorosa i se arată vecinic înaintea ochilor? Sensibilitatea criticului se mai observă şi în studiul consacrat lui Ştefan Hudici, schiţă dramatică a D-lul V. Schiţa este mai mult un pretext pentru ca criticul să analizeze starea actuală a femeii în societatea burghieză. Volumul mai conţine câte-va note despre clasicism şi romantism, şi un mare studiu asupra pesimismului în literatură şi viaţă. Iată în cea mai grăbită fugă a condeiului câte-va din impresiunile mele.

Imi rămâne încă multe de zis, ceia-ce n'aşi putea-o face de cât în marginile largi ale unei cercetări dezvoltate. Cartea D-lul Gherea îţi deschide orizonturi vaste de cugetări şi simţiri. Sunt însă unele vederi în aceste studii critice ce'mi par greşite sau incomplect explicate. Acest punct îl voi discuta altă dată, căci este o plăcere sinceră a reveni asupra eminentului nostru critic. II Am făgăduit că voi reveni asupra mult talentatului şi simpaticului nostru critic.

pierde in greutate cand te indragostesti

Mă ţin de cuvînt: întâi, pentru că simt o plăcere sinceră vorbind de acest om, care ştie să te apropie de persoana şi opera lui cu un farmec de cugetător şi scădere în greutate Lawton Oklahoma umanitar; al doilea, pentru că de astă dată voi căuta să mă lămuresc mai pe larg asupra punctului, pe care l'am atins în treacăt în precedentul meu articol, acela care priveşte pe D.

Gherea ca critic estetic. Mai înainte de aceasta, o mică abatere: In ori-care altă ţară, o carte de valoarea Studiilor Critice ar fi fost menită să deştepte multă atenţiune, multe discuţii în presă. Destul de pastel va rog slabire noi însă, ziaristica se frământă zilnic în cele mai ordinare lupte politice, şi rămâne indiferentă faţă de rarele opere de însemnătate cari se ivesc pe tărâmul atât de sterp al literaturei româneşti.

Mă opresc de a învedera cauzele acestei destul de pastel va rog slabire şi răceli culpabile, dar nu mă pot opri de a nu constata această tristă stare intelectuală a presei noastre contimporane, destul de caracteristică din punct de vedere psihologic şi social. Ziarul Lupta a făcut însă excepţie. In câte-va numere am citit o lungă critică în care se rezumă pe larg şi cu multă pricepere fondul criticilor D-lui Gherea.

La sfârşitul acelei critice autorul încearcă să răspundă acelor critici cari nu văd în Ion Gherea un critic estetic, răspunzându-mi în acelaşi timp şi mie. Găsesc dar un nou prilej de a lămuri chestiunea pentru ce nu văd în D. Gherea un critic estetic. Talentele critice au şi ele felurite şi complicate manifestări, ca şi talentele de poeţi, de romanţieri, autori dramatici etc.

De aci: marile deosebiri între critici. Taine ne va explica în criticile sale cauzele sociale şi naturale cari au dat naştere unei opere literare sau unei literaturi întregi. Nisard, din potrivă, ignorează aproape cu desăvârşire mediul social. El îşi formează o ideie generală despre geniul francez, apoi introduce, ca parte integrantă, credinţele filosofiei spiritualiste. Cu acest ideal el compară operile scriitorilor, arătând care se apropie sau se depărtează mai mult de acest ideal.

Paul Bourget se preocupă de a analiza diferite stări psihologice ale autorilor şi a demonstra unele din causele lor generale. Jules Lemaitre îşi povesteşte impresiile şi cugetările care i le-a deşteptat operile pe care le studiază; şi aşa mai departe.

Un critic are deci un punct al său de vedere cu care cercetează pe scriitori si lucrările lor. D-l Ion Gherea este eminamente un critic social. Chiar atunci când pătrunde ca analist psiholog, va căuta să ne explice o destul de pastel va rog slabire stare sufletească prin cauzele mediului social.

Şi cred că tocmai în acest sistem constă puternica originalitate a D-sale. De exemplu, spre a ni se lămuri pesimismul lui Eminescu, criticul ne va arăta organizaţia şi civilizaţia socială a burghezimei moderne; pentru a ni se dovedi decepţionismul lui Vlahuţă, vom auzi pe critic descriindu-ne poziţiunea umilită şi săracă a artistului în societatea noastră; satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicată prin spoiala ridiculă a civilizaţiei claselor sociale de mahala; pesimiştii papagali ai lui Duiliu Zamfirescu sunt produsul vieţei stricate şi cu pretenţii de cultură cari o duc unii din cavalerii aristocraţiei noastre în străinătate etc.

Iata în linii destul de pastel va rog slabire generale metoda de a studia a D-lui Ion Gherea, metodă care constă într'o vastă şi profundă judecare logică a operilor literare, din punct de vedere social. Cine nu vede în această metodă un fond bogat de cultură, o putere rară de logician, o aplicare a mijloacelor criticei ştiinţifice, şi, une-ori, o sensibilitate delicată şi fină de artist!

Dar o operă literară, în afară de fondul ei social şi psihologic, prezintă şi o fizionomie estetică, peste care D-l Gherea trece totd'auna cu indiferenţă. Oare fizionomia pur estetică a unei lucrări literare să nu prezinte nici un interes?

Să nu aibă nici o valoare originalitatea unei forme artistice? Să ni se pară fără înţeles acea facultate pierde în greutate majorează talentului care ne dă un aspect nou al frumosului?

Flaubert pentru un adjectiv pierdea nopţi întregi. Munca aceasta de a căuta expresiunea justă şi logică, care să exprime o ideie sau un simţimânt, explică spiritul de observaţie adânc al marelui romanţier.

Exemplele în acest sens pot fi numeroase. Gherea se opreşte foarte rar la studiul părţilor estetice ale unei opere literare. Cel mult, din când în când, le atinge cu repezi şi uşoare aprecieri. Se poate spune însă că aceasta scade valoarea Studiilor critice? Eu cred că nu. Gherea rămâne un mare critic social, un istoric al operilor literare, până acum, incomparabil în ţara noastră.

Traian Demetrescu

Pe lângă aceasta, dupe cum s'a observat de toţi, criticul are o subiectivitate cu deosebire simpatică în studiile sale: se exală din ele un fond puternic şi cuceritor de umanitarism, de optimism prietenos şi bine-făcător, şi mai ales, o moralitate înaltă, care va avea înrîuriri mari asupra societăţei noastre.

Théodore de Banville Il était charmant! Cuvîntul acesta se desprinde ca un ecou produs de întreaga armonie a versurilor, isvorîte din sufletul poetului ca o muzică dulce, uşoară şi veselă, — un fel de voluptate intelectuală, gustată cu delicu, pe drumul anevoios şi trist al vieţei. Este un fel de filosofie de temperament, care constă în a privi lumea printr'o prizmă artificială a imaginaţiunei, ce resfrânge o lumină trandafirie sau albastră peste aspectele sumbre ale fiinţelor şi lucrurilor.

Aşi numi această filosofie o înşelare de sine conştientă, o iluzie a sufletului, despre care ce ne pasă că e falşe, dacă ea ne dă amăgirea cea mai poetică, cea mai bine-făcătoare a vieţei!

terapeutul să slăbească

Marele cugetător mărturiseşte că vorbele acestea i-au produs o impresie ciudată. Poetul era un optimist, care avea ceva din naivitatea şi gingăşia inspiraţilor antici; de şi, une-ori, o cută de scepticism părea că brăzdează fruntea lui, pe care n'o adâncea nici odată în prăpăstiile gândirei.

Fericirea, adese-ori, o creăm, sau mai bine zis, ne-o întocmim în lumea năuntrică a sensibilităţel, a imaginaţiunei noastre. Pentru unii oameni delicaţi, subtili, deosebiţi de grămada oamenilor comuni, viaţa mai mult se visează de cât se trăieşte. In această visare se simte un deliciu rafinat, o beţie exalată din opiul visurilor. In viaţă sunt culori, armonii, parfumuri, mişcare, vibraţii; în moarte: linişte, frig şi întuneric etern Şi Théodore de Banville a iubit viaţa!

10+ mejores imágenes de Prajituri fara zahar | dulces, dieta, papillas para bebes

Moartea răpindu'l instantaneu, par'că ştia că o agonie de câte-va ore ar fi şters de pe figura cadavrului seninătatea marmoreană a unei statui, despre care ne vorbesc managementul pierderilor în greutate uci cari au văzut pe poet culcat sub coperământul catafalcului. Ast-fel fiind poetul, versurile lui nu puteau fi de cât ceia-ce sunt: o simfonie de raze, de sonorităţi, de culori, de parfum, de suavitate, de farmec, de tot ce produce zîmbiri şi suspine de mulţumire.

Poetul n'a plâns, nu s'a lamentat nici o dată în versurile sale. El n'are nici o înrudire cu familia acelor poeţi cugetători şi trişti, în cari intră sensibilul şi filosoful Sully Prudhomme; pesimistul, refugiat în seninele contemplaţiunl estetice, Leconte de Lisle; budistul Jean Lahor; revoltata prometee, M-me Louise Ackermann, etc.

pierde in greutate cand te indragostesti

S'a zis de multe ori că viaţa este un teatru: unii jucăm roluri de dramă, alţii roluri de comedie. Théodore de Banville a fost un clovn. A rîs şi a făcut pe alţii să rîdă. Şi vă asigur, iubiţi cititori, că aceasta este, adese-ori, cel mai plăcut rol în viaţă. Vorbele, în poesie mai ales, servesc să ne exprime idei şi simţiri.

pierderea în greutate a luptei înainte de a cântări

Théodore de Banville a găsit că din vorbe se poate face mai lezne muzică. El a dat vocalelor o armonie, o figură, cum zice Armand Silvestre. Versurile acestui poet nu te vor pune pe gânduri şi nu'ţi vor mişca simţirea.

Amant al formei, el a cizelat cuvintele cu o măestrie aproape unică. Nimeni ca el n'a avut darul să acopere chiar banalităţi subt forme de versuri sculpturale. Théodore de Banville îţi face impresia unui Michel Ange al cuvintelor.

Poetul dă o mare însemnătate rimelor. Intr'un mic tratat de versificaţiune, el afirmă că fără rimă bogată nu există poezie.

Şi atât de departe duce această adoraţiune de rime, în cât isbuteşte adese-ori să facă din ele calambururi cu o agilitate uimitoare. M-me Daudet, delicata impresionistă, mărturiseşte că în artă îi plac originalităţile chiar căutate. De netăgăduit, că forma versurilor este o artă grea şi frumoasă.

cea mai bună modalitate de sfaturi pentru pierderea în greutate

Ea are poezia ei întocmită din sonorităţi şi culoare. Dar o formă, ori cât de corectă, lipsită de adevărata poezie a cugetărei şi simţirei, rămâne o artă pentru rafinaţi şi pentru o epocă.

Cu toate acestea, se observă cu surprindere că formele obscure şi nebuloase ale decadenţilor găsesc admiratori în cea mai mare parte a tinerimel contimporane franceze. Eu văd în acest gust ceva maladiv, o nebunie de nervi care va rămâne în istoria literaturei franceze ca o manifestare intelectuală caracteristică sfîrşitulul de veac.

Théodore de Banviile, fără a fi un decadent, este însă un parnasian. Ioan Neniţescu Mă plimbam într'o zi pe câmp, la ţară. Măreţia şi singurătatea Naturei îmi păreau ca acele femei bune şi înţelepte cari te atrag cu zîmbetul curat al prieteniei. Reveneam, curmat de învingeri, din lupta vecinică cu decepţiile şi nevoile vieţei, şi căutam într'un colţ de Natură mângâierea iluziilor pierdute.

  1. Nadie se mete en el patio Y hasta su umbral no pasó Y si lo miraste desde la calle Estabas realmente desierto!
  2. 10 Rulada ideas | ruladă, dulciuri, deserturi
  3. Scădere în greutate 4k
  4. Um pastel de bacalhau, por favor! / impresii Unde mâncăm în Porto?, PORTO #AmFostAcolo

Pentru mine Natura nu este eterna nepăsătoare a lui Alfred de Vigny, care rămâne rece şi mai presus de durerile omeneşti. Mie mi s'a părut tot-d'auna că există o intimă simpatie între Natură şi inima omului. Cei fericiţi vor zări cerul zîmbindu-le; celor trişti li se vor părea că luna e mai palidă şi melancolică.